Cetatea Enisala apare mentionata pentru prima oara în secolul XV în cronica lui Sukrullah (1), când acesta aminteste cetatile cucerite în Dobrogea, în campania din 1388- 89, de catre Baiazid I Ildârâm. La vremea aceea lacul Babadag era unit cu Lacul Razim iar acesta la rândul sau nu era decât un imens golf la Marea Neagra. Canalul Dunavat, în hartile nautice Donavici, cât si Cernetul, în hartile nautice Aspera, erau navigabile. Din aceasta perspectiva, locatia cetatii Enisala era una extrem de favorabila, plasata mai mult sau mai putin în centrul Dobrogei, controlând atât caile terestre cât si cele maritime. Radu Stefan Ciobanu presupune pe aceste baze ca satul identificat la NV cetatii trebuie sa fi avut un port (2). Luând în considerare descoperirile monetare cât si analogiile evidente ce se pot face în ceea ce priveste tehnica de constructie cu zidul genovez de la Constanta si cel al Cetatii de Jos de la Hîrsova (3), acesta atribuia genovezilor ridicarea cetatii, plasând acest eveniment în a doua jumatate a secolului al XIII-lea sau în prima jumatate a veacului urmator. ÃŽn opinia sa, dupa tratatul de la Nymphea din 1261, când Marea Neagra devenise proprietate aproape exclusiva în ceea ce priveste comertul a genovezilor, acestia ar fi fost singurii care ar fi avut la îndemâna atât motivatia cât si mijloacele de a ridica o cetate. Este foarte probabil sa se fi folosit mesteri de scoala bizantina (4). ÃŽncercând o datare mai exacta, R. St. Ciobanu foloseste materialul numismatic descoperit pe parcursul timpului la Enisala (5), ceramica ‘tipic feudala’ de sorginte ‘provincial bizantina’, databila si ea între secolele XIII-XIV, cât si alte descoperiri ce apartin la rândul lor aceluiasi interval, astfel încât, toate acestea legate de observatia contemporaneitatii cu Hîrsova (se face referire speciala la ferestrele cu ancadrament gotic observabile într-o stampa din 1826 executata de A. von Saar dupa un desen de Erminy, care ar fi caracteristice Occidentului în secolul al XIII-lea si nu Bizantului), plaseaza momentul ridicarii cetatii în ultimul sfert din veacul al XIII-lea.
Pe de alta parte ‘pozitia centrala, lipsa activitatii economice, destinatia evident politica, administrativa, militara, ar putea indica resedinta unui conducator local’ (6).
Precum am amintit deja cetatea este cucerita în campania otomana din 1388-89, acestia reusind sa-si mentina pozitia pâna în 1396, când Mircea cel Batrân cucereste nordul Dobrogei (7). Mehmed I Celebi va înfrânge garnizoana de la Enisala în 1416-17 si va întreprinde lucrari de restaurare caci, precum ne spune Sukrullah, cetatile de aici ’se aflau (8) ruinate din pricina ghiaurilor fara minte’. Ciudat este ca în sapaturile efectuate acolo de I. Barnea nu s-au gasit urme ale vreunui asediu, lucru explicabil probabil prin faptul ca dupa data presupusa a ultimului asediu cetatea a mai fost folosita o vreme dupa care a fost abandonata, neavând asadar parte de un sfârsit violent ale carui urme s-ar fi pastrat. Stapânirea turceasca se va întinde pe întreg parcursul secolului al XV-lea, pentru ca la sfârsitul acestui veac ori la începutul celui urmator sa fie parasita (lipsesc monede databile în secolul al XVI-lea) datorita pierderii importantei strategice o data cu formarea cordoanelor de nisip ce vor izola lacul Babadag de lacul Razim si pe acesta din urma de mare. ÃŽn aceeasi perioada vor deveni impracticabile si canalele Dunavat si Cernet.

Cetatea se afla pe un un deal care la data aceea era scaldat în partea sa NE de apele lacului Razim, iar în partea lui vestica se aflau pereti verticali de stânca cu o înaltime de aproximativ 70 m. Exista o intrare principala pe partea de S flancata la E de un turn hexagonal ce are ferestre de tragere paralele cu curtina si în care accesul se facea de pe drumul de straja, urmele acestei intrari fiind înca vizibile. A doua poarta se afla la N, prezentând o deschidere în arc (9), si era flancata la V de un turn de plan patrat, având la rândul lui ambrazuri si putând identifica înca în interior urmele traseului galeriei de tragere (sic). Aceasta a doua intrare facea cel mai probabil comunicatia mai lesnicioasa cu presupusul port din satul mai sus mentionat. Intrarea principala cu latimea de 3 m si o înaltime de 4m prezinta un arc dublu în plin cintru (10). La colturile de NE si SE se afla alte doua turnuri hexagonale iar la mijlocul laturilor de N si E câte un turn de plan patrat. Curtina vestica fiind protejata de pantele abrupte ale colinei nu sunt fortificate suplimentar ci au doar un pinten masiv, de forma dreptunghiulara, de zidarie pentru sprijin. Pe fata interioara a curtinei sud-estice se observa fundatiile unui corp, presupus a fi folosit la caturile sale superioare drept resedinta pentru capitanul garnizoanei iar la subsol drept temnita. Nu se mai gasesc ramasitele altor cladiri interioare, cu toate ca Ion Barnea identifica urme ale unor constructii de piatra si a altora de lemn (11). Garnizoana este estimata la 150-200 de ostasi, cifra indicând exclusiv posibilitatile de cazare ale turnurilor. Paramentul este realizat din blocuri cubice de calcar sumar fetuite, asizele fiind oarecum regulate. Planul cetatii Enisala este de fapt o varianta adaptata la conditiile terenului a planului patrulater cu turnuri la colturi. În mod normal, o curtina mai lunga cere protectia mai multor turnuri astfel încât numarul acestora nu trebuie sa ne surprinda.
Demn de remarcat este forma hexagonala în plan pe care trei dintre turnuri o au, caz unic pentru Dobrogea si în aceeasi masura pentru Tara Românesca. Putem considera ca aceasta conformatie este una intermediara între cea rectangulara si cea circulara. Acest model este de regasit atât în Orient cât si în Occident, dar tindem sa credem ca si-a facut aparitia în primul dintre cele doua spatii daca tinem seama de faptul ca existenta turnurilor rotunde, ori mai propriu spus cilindrice, este anterioara aici.
O alta observatie interesanta se refera la poarta principala, strajuita la est de unul dintre aceste turnuri hexagonale, care prezinta o arcada oarba. Asemanarea cu aceea de la Neamt (din faza musatina) este izbitoare precum este si cea dintre planurile fortificatiilor, cu exceptia faptului ca la aceasta din urma cetate turnurile sunt interioare. Probabil ca am fi mai îndreptatiti sa vedem analogii de plan cu Suceava musatina si eventual cu fortificatiile manastirii Ravanica. Probabil ca, înainte de a fi element decorativ, aceasta îndeplinise rolul de a masca o hersa. Exemplele nu sunt putine pentru spatiul apusean si nord-european, în unele dintre cazuri destinatia originara fiind înca pastrata pe când în altele nu. Toate aceste elemente de arhitectura confirma ipoteza ca cetatea ar fi fost construita de catre occidentali, cel mai probabil genovezi. Probabil ca daca s-ar fi pastrat profiluri de ferestre, ancadramente, am fi fost mai siguri în atribuirea edificarii fortaretei genovezilor. Analogiile cu Hîrsova par la rândul lor sa confirme aceasta posibilitate.

NOTE

(1) Cronici turcesti…, p. 32.

(2) R. St. Ciobanu, Cetatea Enisala, în BMI, XL, 1971, 1.

(3) R. Florescu, 29, Ghidul arheologic al Dobrogei, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1968.

(4) R. St. Ciobanu ne semnaleaza asemanarile dintre Enisala si cetatea Sudoc din Crimeea.

(5) 49 monede, dintre care 8 databile între secolele III-VI, iar restul de 41 fiind medievale (secolele XII-XIV), (R. St. Ciobanu, op.cit., p. 26).

(6) R. St. Ciobanu, op.cit., p. 29.

(7) R. St. Ciobanu presupune ca cetatea ar fi trecut de la genovezi direct la turci, deoarece materialele cercetate nu lasa sa se întrevada o interpunere.

(8) Cronicarul turc se refera si la Isaccea (Sackgi) si Giurgiu (Iorkovi).

(9) Conform observatiilor lui A. D. Ionescu (A. D. Ionescu, Dobrogea în pragul veacului al XX-lea, Ed. Socec, Bucuresti, 1904, p. 372).

(10) R. St. Ciobanu preciza ca acesta este un element de origine orientala, sasanida, folosit de mesterii islamici în bazinul Mediteranei si de cei bizantini în Balcani. Acesta poate fi regasit la cetatea Neamt, Curtea de Arges, precum si la bisericile edificate de Stefan cel Mare, permitând ipoteza ca a fost adus aici de mesterii bizantini, deoarece este ‘greu de admis ca o constructie de asemenea dimensiuni si importanta a fost încredintata localnicilor’. (R. St. Ciobanu, op.cit., p. 23).

(11) Rezultatele cercetarilor efectuate de I. Barnea nu au fost publicate.